Noile Ghiduri privind Colesterolul Vizează Reducerea cu 50% a Riscului de Infarct și Accident Vascular Cerebral

Anticorpii antinucleari, cunoscuți în mod obișnuit sub denumirea de ANA, sunt un grup de autoanticorpi care vizează în mod eronat proteinele găsite în nucleul celulelor. Nucleul este centrul de control al celulelor care conține materialul genetic. În mod normal, sistemul imunitar produce anticorpi pentru a combate invadatorii străini, cum ar fi bacteriile și virușii. Cu toate acestea, în anumite afecțiuni autoimune, organismul produce anticorpi care atacă propriile celule și țesuturi. Un test ANA este o analiză de sânge care detectează prezența acestor anticorpi antinucleari în fluxul sanguin.

Furnizorii de servicii medicale solicită testarea ANA atunci când suspectează o tulburare autoimună, în special boli ale țesutului conjunctiv. Testul este utilizat cel mai frecvent pentru a ajuta la diagnosticarea lupusului eritematos sistemic, adesea numit lupus, care este o boală autoimună cronică ce poate afecta multiple organe și țesuturi. Testarea ANA poate fi, de asemenea, solicitată atunci când pacienții prezintă simptome precum dureri articulare persistente, febră inexplicabilă, oboseală neobișnuită, erupții cutanate sau slăbiciune musculară. Testul poate ajuta, de asemenea, la diagnosticarea altor afecțiuni autoimune, inclusiv sindromul Sjögren, sclerodermia, artrita reumatoidă și boala mixtă a țesutului conjunctiv.

Testul ANA este de obicei efectuat folosind o metodă numită imunofluorescență indirectă. Se prelevează o probă de sânge de la pacient, iar serul este plasat pe o lamelă care conține celule umane. Dacă anticorpii antinucleari sunt prezenți în sânge, aceștia se vor lega de nucleii acestor celule. Apoi se adaugă un colorant fluorescent, care se atașează de anticorpi, făcându-i vizibili sub un microscop special. Rezultatele sunt raportate ca un titru, care indică concentrația de anticorpi, împreună cu o descriere a modelului care arată cum apar anticorpii în celule.

Un test ANA pozitiv nu înseamnă automat că o persoană are o boală autoimună. Mulți indivizi sănătoși, în special adulții în vârstă și femeile, pot avea niveluri scăzute de ANA fără nicio boală. În plus, anumite medicamente, infecții și alte afecțiuni medicale pot cauza rezultate pozitive. Un test ANA negativ sugerează în general că afecțiunile autoimune, cum ar fi lupusul, sunt mai puțin probabile, deși nu le exclude complet. Atunci când un test ANA este pozitiv, medicii solicită de obicei teste suplimentare, mai specifice de anticorpi, pentru a ajuta la confirmarea unui diagnostic și pentru a determina natura exactă a afecțiunii autoimune. Aceste teste de urmărire combinate cu simptomele clinice și constatările examinării fizice îi ajută pe medici să stabilească diagnostice precise și să dezvolte planuri de tratament adecvate.