Test de sânge pentru detectarea precoce a cancerului

Boala celiacă este o afecțiune autoimună care afectează sistemul digestiv, declanșată în mod specific de consumul de gluten, o proteină găsită în grâu, orz și secară. Când persoanele cu boală celiacă consumă gluten, sistemul lor imunitar răspunde atacând intestinul subțire, deteriorând proiecțiile mici, asemănătoare degetelor, numite vilozități, care căptușesc peretele intestinal. Aceste vilozități sunt responsabile pentru absorbția nutrienților din alimente, astfel încât atunci când sunt deteriorate, organismul nu poate absorbi corespunzător vitaminele, mineralele și alți nutrienți esențiali. Acest lucru poate duce la diverse probleme de sănătate, inclusiv malnutriție, anemie, osteoporoză și alte complicații dacă nu este tratată.

Testarea de laborator joacă un rol crucial în diagnosticarea bolii celiace. Primul pas implică de obicei analize de sânge care caută anticorpi specifici produși atunci când o persoană cu boală celiacă consumă gluten. Testele cele mai comune măsoară anticorpii antitransglutaminază tisulară (tTG-IgA) și anticorpii antiendomisium (EMA-IgA). În plus, poate fi efectuat un test al nivelului total de IgA, deoarece unele persoane cu boală celiacă au deficit de IgA, ceea ce ar putea duce la rezultate fals negative la testele de anticorpi. Dacă este detectat deficitul de IgA, pot fi folosite în schimb teste alternative care măsoară anticorpii IgG. Este important de menționat că aceste analize de sânge sunt exacte doar dacă persoana a consumat gluten în mod regulat; urmarea unei diete fără gluten înainte de testare poate duce la rezultate fals negative.

Dacă rezultatele analizelor de sânge sugerează boala celiacă, medicii recomandă de obicei o biopsie endoscopică a intestinului subțire pentru a confirma diagnosticul. În timpul acestei proceduri, o probă mică de țesut este prelevată din mucoasa intestinală și examinată la microscop pentru deteriorări caracteristice ale vilozităților. Această biopsie rămâne standardul de aur pentru diagnosticarea bolii celiace. Testarea genetică pentru markeri specifici numiți HLA-DQ2 și HLA-DQ8 poate fi, de asemenea, efectuată, deoarece aproape toate persoanele cu boală celiacă poartă una sau ambele variante genetice. Cu toate acestea, prezența acestor gene nu înseamnă neapărat că cineva va dezvolta boala celiacă, deoarece acestea sunt prezente și la o parte semnificativă a populației generale.

Singurul tratament eficient pentru boala celiacă este respectarea strictă a unei diete fără gluten pe tot parcursul vieții. Odată ce glutenul este eliminat din dietă, deteriorarea intestinală începe de obicei să se vindece, iar simptomele se ameliorează. Analize de sânge de urmărire pot fi efectuate la câteva luni după începerea unei diete fără gluten pentru a se asigura că nivelurile de anticorpi scad, ceea ce indică aderarea corectă la dietă și vindecarea intestinului. Monitorizarea regulată prin teste de laborator îi ajută pe furnizorii de servicii medicale să evalueze cât de bine își gestionează cineva afecțiunea și dacă mucoasa intestinală se recuperează corespunzător.